marți, 2 iunie 2015

O singură dată ?





     De ceva amar de vreme, o întrebare mă bântuie neîncetat şi ceea ce este şi mai chinuitor e sentimentul deznădejdii, căci odată cu scurgerea timpului, problema supărătoare îmi pare din ce în ce mai încâlcită şi mai grea de rezolvat.
     Iată care este însemnata dilemă: " Iubim o singură dată în viaţă? ". Mulţi au încercat să mă dumirească şi de cele mai multe ori am primit un răspuns pe care nu l-am considerat mulţumitor şi anume că putem ajunge să iubim de mai multe ori, dar în feluri şi intensităţi diferite, asta din pricina conjuncturilor şi a situaţiilor diferite. Ei bine, acum să vă lămuresc eu pe voi de ce nu mi-am simţit cugetul îndestulat de această soluţie. Cred că nemulţumirea mea s-a tras dintr-o întrebare anexă. Prin urmare mi-a stat în cale următoarea : " Dacă, exceptând adevărata iubire, celelalte experienţe pe care le trăim alături de alte persoane sunt doar senzaţii de ataşament ce joacă rolul unor caricaturi ale acesteia ? " Mai precis, dacă nu cumva avem de-a face cu un joc periculos de halucinant ale unor iluzii de amor. 
     Oricum ar fi, ambele cazuri îmi trezesc temeri. De pildă în eventualitatea în care am fi capabili de o dragoste unică, mă gândesc la posibilitatea de a o pierde pentru totdeauna, fără vreo şansă de recuperare, iar dacă ar fi să ne pomenim într-o aşa circumstanţă, care fără tăgadă ar declanşa un carnaj lăuntric peste măsură de dureros, ne-ar rămâne totuşi consolarea acelui paradox pur omenesc de a nu preţui la momentul oportun ceea ce avem. Pe urmă ar sosi consecinţele nemiloase precum dorul sau căutare stăruitoare a persoanei iubite în alte persoane şi cum de nu vom găsi nicicând un alt om care să ne satisfacă asidua căutare, vom sfârşi nemulţumiţi, pierduţi într-un sevraj amoros fără a găsi " drogul " potrivit.
     Privită din celălalt unghi, problematica aceasta îmi stârneşte temeri la fel de intense, deoarece mi s-ar destrăma crezul sufletului pereche şi nu numai. În situaţia în care experimentăm iubiri diferite, cum vom şti cine va fi acel/a care ne va întruni toate năzuinţele şi ne va sta alături o viaţă? Răspunsul ar părea că se iveşte repede, am spune de îndată că bagajul de cunoştinţe pe care l-am acumulat pe parcursul relaţiilor anterioare ne va uşura alegerea şi ne va deschide larg ochii. Pare simplu, nu? Iată că nu este, căci oare vom ştii noi când se va fi strâns suficientă experienţă? Poate că se va putea ivi oricând, de oriunde ceva sau mai bine zis cineva, care ne va contesta tot ceea ce credeam că ştim deja şi aşa mai departe ar putea continua la nesfârşit.
     Acum în sfârşitul acestui articol, pe care-l găsesc oareşicum trist, vă invit să ne adunăm minţile şi să reflectăm împreună.